Se spune că la marginea unui sat locuia singur un bătrân. N-avea fântână și căra în fiecare zi apă de la un pârâu din apropiere, cu două găleți. Cum bătrânul era mai sărac, deși ar fi vrut să nu facă atâtea drumuri pe cărarea care ducea la pârâu și să-și cumpere două găleți, nu și-a putut permite să cumpere decât una.
Așa că, în fiecare zi, căra apă cu cele două găleți. Una nouă, și alta mai veche, cu crăpături și mici găurele, prin care mai curgea apă.
Și, se spune că într-o zi, înainte de a intra în șopron să ia cele două găleți să aducă apa pentru acea zi, bătrânul a auzit cele două găleți vorbind.
Cea nouă îi spunea celei vechi:
– Tu nu vezi ce jerpelită și ruginită ești? În locul tău n-aș mai ieși, că uite, până ajunge acasă cu noi de la pârâu un sfert din apa ta curge pe cărare.
Auzind aceste vorbe, bătrânul a intrat, a luat cele două găleți, s-a dus la marginea potecii și le-a spus:
– Ia uitați-vă fiecare pe partea voastră a potecii! Vedeți că pe partea găleții vechi iarba e mai verde și au crescut și flori. Asta fiindcă, veche și găurită, găleata veche le uda cu apa pierdută… Și de ani buni florile acestea mă fac să nu mă simt singur în căsuța mea!
MORALA: Niciunul dintre noi nu este lipsit de defecte. Dar să nu uităm, chiar cu defecte putem fi o binecuvântare pentru cei din jur. Important e să ne uităm mai mult la calități, nu la defecte!
